Vise si riscuri. Internetul abunda cu videouri de genul acesta. Vrem repede si pentru totdeauna. Dar sunt foarte putini care arata ca o sedinta de acest tip poate avea consecinte. O stim noi, oamenii care fac recuperare. NU intr-o sedinta.

Eu pot sa „trosnesc” oasele. Am invatat cum sa o fac, cand sa o fac si care sunt persoanele la care o pot face. Exista terapeuti ce cunosc primele doua lucruri si il ignora pe ultimul: cui i se poate aplica o manipulare. Asa ca „trosnesc” tot ce misca: coloana, picioare, maini etc. Pacientii sunt fericiti, durerea si limitarea amplitudinii miscarii se reduce semnificativ si imediat. Insa, multi dintre ei resimt consecintele peste cateva zile. Ceea ce s-a ameliorat a revenit cu o intensitate mai mare, fiind insotita de aparitia unor noi zone dureroase.

Si atunci sunt doua situatii:

  1. Terapeutul respectiv era in trecere prin localitate si nu mai este de gasit;
  2. Pacientul mai „beneficiaza” de cateva sedinte de ajustari ce nu au efect sau situatia se inrautateste.

si cauta un alt terapeut.

Pentru a limita riscurile s-au reglementat regulile si persoanele care sunt abilitate a face aceste manevre. Pentru ca au survenit decese dupa mobilizarile cervicale. Ruptura arterelor vertebrale, care sunt lipite de coloana cervicala si asigura vascularizatia creierului, duce la deces in cateva minute. Ambulanta doar constata evenimentul. Riscul mobilizarilor coloanei lombare este mai mic, dar exista. La fel si la celelalte articulatii.

Eu nu fac mobilizari decat la pacientii la care am un istoric si o evaluare completa. Si atunci o fac cu grija. La orice pacient trebuie tinut cont de foarte multi factori: varsta, patologiile asociate, „ciocurile” osoase, herniile de disc, fragilitatea vasculara, crize epileptice in istoric etc.

In repetate randuri se spune ca coloana vertebrala este interconectata cu intregul organism. Cuvantul „interconectat” se refera exact la influenta reciproca. Coloana vertebrala, pe de o parte, afecteaza corpul dar, pe de alta parte, poate suferi si datorita perturbarilor din organism. Neglijarea acestui tipar duce la exacerbari frecvente si la reaparitii ale bolii.

Blocarea miscarii fiziologice in articulatie are ca efect spasmul musculaturii inconjuratoare, scurtarea / alungirea ligamentelor, modificarea troficitatii tesuturilor si aparitia unui fenomen iritativ / inflamator local. In cazurile cronice, deblocarea fortata a articulatiei va avea drept consecinta afectarea capsulei articulare si inhibitia tuturor muschilor asociati. Amplitudinea miscarii se poate restabili semnificativ, dar consecinta pe termen lung este instabilitatea acestei articulatii. Tehnica corecta este de a trata tesuturile moi si abia ulterior, direct sau prin exercitii, a mobiliza articulatia. Doar respectand aceste principii, riscurile si eventualele consecinte patologice sunt reduse la maxim.

Chiar si la pacientii tineri, sportivi, aparent fara afectiuni, exista riscuri. Nemaivorbind de cei in varsta, la care se recomanda utilizarea doar a tehnicilor „soft” de terapie. Fara manipulari directe, fortate.

Este alegerea pacientului, daca vrea sa i se faca aceasta manevra, dar si a terapeutului ce isi asuma riscurile si consecintele.

Organismul uman este complex si in acelasi timp fascinant. Chiar si dupa o manipulare facuta corect, simptomele pot reveni, pentru ca sunt doar niste consecinte.

Urmariti acest video. Eliminand cauza, corpul uman se autoregleaza. Usor, rapid.